Pedestrianismul: epopeea uitată a maratonului pe jos în epoca victoriană

Ce a aprins pasiunile de a merge?

În epoca victoriană, mii de spectatori din America și Marea Britanie se adunau pentru a urmări atleți care își depășeau limitele. Nu erau aici pentru alergători sau boxeri; erau în căutarea fenomenului pedestrianism, o pasiune ciudată centrată pe realizări extraordinare de mers pe distanțe lungi.

Înainte ca ultramaratoarele moderne să capteze imaginația publicului, pedestrații profesioniști dominau scena sportivă mondială. Craze-ul a început cu o pariu politic de mare valoare. Un aventurier plin de încredere, Edward Payson Weston, a traversat mii de mile pentru a-și îndeplini o pariuri legate de rezultatul unei alegeri prezidențiale din SUA.

Weston nu a ajuns la destinație la timp pentru a-și păstra pariul, dar a aprins un fenomen cultural masiv. Fanii au devenit rapid obsedați de teste de rezistență care dura zile întregi.

Showmanship și rezistență!

Atleții se plimbau pe piste circulare în săli uriașe, în timp ce publicul îi încuraja de la răsărit până la răsărit.

Aceste evenimente extenuante au lăsat granițele dintre sportul de elită și divertismentul teatral. Pedestrații își alimentau eforturile cu diete neconvenționale: șampanie, ouă crude și chiar cocaină pentru a-și păstra energia în cursele de mai multe zile.

Competiții acopereau adesea sute de mile fără somn semnificativ. Toleranța fizică era imensă, iar pedestrații de top erau la fel de celebri ca astăzi fotbaliștii sau baschetbalistii.

Pot trăi astăzi un meci de șase zile?

Ei semnau contracte lucrative și comandau onorarii mari pentru apariții.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, gusturile publicului s-au schimbat spre distracții mecanice noi, cum ar fi bicicleta și automobilul. Pedestrianismul a dispărut din titlurile principale și a intrat în istorie.

Totuși, această pasiune de rezistență a pus bazele cruciale pentru ultrarunningul și sporturile de rezistență moderne.

Ce îi alimenta pe pedestrați în cursele lungi?

Întrebări frecvente?

Competitorii consumau un amestec neobișnuit de șampanie, ouă crude și cocaină pentru a-și menține energia.

Cum a început fenomenul pedestrianism? Începutul a fost un pariu politic.

Edward Payson Weston a parcurs o distanță incredibilă pentru a-și îndeplini termenii unui pariu despre o alegere prezidențială.